Hidrografia

Reţeaua hidrografică este colectată de râul Visa, afluent al Târnavei Mari. Bazinul hidrografic al acestui râu este de 555 km² şi lungimea de 42 km, la Ocna Sibiului debitul fiind mic şi variabil. 
Perimetrul de protecţie hidrologică, de 53 ha situat la suprafaţa masivului de sare cuprinde 14 lacuri antroposaline, situat la niveluri diferite, precum şi numeroase lacuri mici crustosaline, apărut pe cale naturală. Abandonarea exploatărilor de sare a avut ca urmare pătrunderea apelor de infiltraţie, dizolvarea părţii superioare a calotei şi, în special, a pragurilor care susţineau puţurile, împreună cu o parte a terenului înconjurător. Astfel pe locul fostelor exploatări s-au format cu timpul excavaţii pline cu apă, lacuri mai mici sau mai mari prezentate în evul mediu sub denumirea vetustissimae fodinae (mine foarte vechi).
Lacurile au în general suprafeţe mici, însă adâncimile sunt mari, datorită fostelor mine de tip clopot.
Salinitatea dată de clorura de sodiu (Na Cl) creşte de la suprafaţă, unde exista un aport de apă dulce de ploaie şi din scurgere superficială, spre adâncime, unde devine maximă la contactul cu masivul de sare (320 g/l).
Stratificaţia termică a apei (heliotermia) se produce în lacurile care au la suprafaţă un strat de apă mai puţin sărat. Temperatura apei creşte până la 1,5-2,5 m, unde apa are o concentraţie mare în săruri (200-300 g/l), orizontul cu temperatură maximă (30-35° C) acumulând căldura solară datorită diferenţei de salinitate faţă de stratul superior. Sub acest strat temperatura scade spre adâncime, devenind constantă. Amastecul apei prin balneaţie duce la dispariţia fenomenului de heliotermie.